1. Ce este elearning?

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

< electronic learning

(1) În sens larg, prin elearning (sau e-learning) se întelege totalitatea situatiilor educationale în care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii. Termenul, preluat din literatura anglo-saxona, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învatare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de intersectie a actiunilor educative cu mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e-education, aria semantica a conceptului e-learning interfereaza cu si se suprapune indefinit variabil pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea experientelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistata/ mediata de calculator, digital/ mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc. Sub denumirea de software didactic/ educational, o gama larga de materiale electronice (pe suport digital/ multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educatie: harti, dictionare, enciclopedii, filme didactice, prezentari în diverse formate, carti (e-books), teste, tutoriale, simulari, software ce formeaza abilitati, software de exersare, jocuri didactice etc. Computerul si materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învatare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc).

(2) În sens restrâns, elearning reprezinta un tip de educatie la distanta, ca experienta planificata de predare-învatare organizata de o institutie ce furnizeaza mediat materiale într-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti în maniera proprie. Medierea se realizeaza prin noile tehnologii ale informatiei si comunicarii - în special prin Internet. Internetul constituie atât mediul de distributie al materialelor, cât si canalul de comunicare între actorii implicati. Functional deocamdata doar la nivelul învatamântului superior si în educatia adultilor, sistemul de instruire prin Internet replica si adapteaza componentele demersului didactic traditional/ fata-în-fata: planificare, continut specific si metodologie, interactiune, suport si evaluare.

Extensiile aduse de mediul tehnologic, insuficient explorate si utilizate, se refera la: (a) orientarea spre student, prin personalizarea parcursului de formare - compunerea diferita a obiectelor educationale în functie de cerintele fiecarui beneficiar -, prin individualizarea formarii - structurarea non-lineara a informatiilor, cu posibilitatea revenirii la continuturi mai dificile în urma identificarii automate a lacunelor -, autonomie prin eludarea unui ritm impus, independenta spatiala si seminarii asincrone (b) resurse distribuite, prin utilizarea/ integrarea/ accesarea bibliotecilor electronice si materialelor multimedia, prin antrenarea specialistilor în discutiile studentilor, (c) fluiditatea rolurilor, prin balansul continuu al rolului educat-educator în grupul de învatare ("symmetric knowledge advancement" - Scardamalia, 1995), prin re-structurarea continua a echipelor de învatare în functie de interese sau pe criterii de eficienta în sarcina.