3. Modele de educatie la distanta

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Spatiul limitat din institutii, precum si diverse dificultati întâmpinate de unii studenti, în jonctiune cu necesitatea pregatirii pe tot parcursul vietii ce conduce la o cerere de educatie sporita, conduc la luarea în considerare de catre institutiile traditionale a alternativelor învatamântului deschis si la distanta. Diverse modele de educatie la distanta pot fi adoptate, în functie de scopul urmarit, cererea de educatie si resursele disponibile:

1. Model de sine statator

Presupune o institutie exclusiv virtuala, care va asigura urmatoarele functii:

• Dezvoltarea programelor educationale (inclusiv proiectarea materialelor pentru învatare)
• Tutoriat si îndrumare
• Producerea, stocarea si distribuirea materialelor pentru învatare
• Administrare si probleme financiare
• Marketing
• Evaluare si acreditare

Argumentele pentru un sistem educational constituit exclusiv pe criteriul instruirii la distanta sunt urmatoarele:

• Structurile administrative ale sistemelor educationale conventionale nu corespund dezvoltarii si managementului sistemelor la distanta.
• Institutiile traditionale considera adesea educatia la distanta ca având rezultate inadecvate, asadar sunt rezervate în a le aloca resurse.
• Cerintele studentilor la distanta pot fi mai bine satisfacute daca institutia este dedicata în întregime cerintelor acestora.
• Caracteristicile populatiei tinta sunt total diferite în sistemul conventional fata de cel la distanta.
• Pedagogia educatiei la distanta difera de cea a învatamântului traditional.

Aceste institutii se clasifica în doua tipuri: multi-sectional - asigura pregatire în mai multe domenii si uni-sectional - asigura pregatire într-un singur domeniu.

2. Departament de educatie la distanta în cadrul unei institutii de învatamânt existente.

Argumentele pentru un asemenea sistem bimodal sunt:

• Materialele suport pentru învatare pregatite de cadrele didactice pot servi în egala masura studenti interni si externi de campus.
• Materialele de autoinstruire încurajeaza învatarea independenta a ambelor categorii de studenti.
• Studentii pot opta pentru unul sau altul dintre sisteme.
• Studentii la distanta beneficiaza de traditia si renumele institutiei si se supun standardelor acesteia.
• Cadrele didactice sunt încurajate pentru practicarea unui învatamânt mai interactiv.

3. Structuri cooperative

Diverse institutii lucreaza în comun, atât în activitatea de educare cât si în îndeplinirea celorlalte functii ce le revin (productie si distributie de suport pentru învatare, administrative etc.). Aceste institutii nu înscriu studenti în mod direct, ci ofera servicii pentru institutiile de învatamânt propriu-zise.

4. Structuri hibride

Ca rezultat al îmbinarii diverselor structuri din modelele descrise anterior.

În afara descriptorilor modelelor de educatie la distanta de mai sus, care poarta cu sine gradul de aplicabilitate practica în varii situatii, se mai pot enumera câtiva factori care influenteaza alegerea unei structuri:

• Scopul educatiei. Daca se urmareste pefectionarea cadrelor didactice în sensul familiarizarii cu prevederile reformei învatamântului, atunci optiunea ar putea fi pentru un model de sine statator sau dual, unisectional.
• Necesitatile pentru educatie. O universitate deschisa este cea mai buna solutie pentru cerinte mari.
• Resurse disponibile - umane, fizice si financiare.
• Gradul autonomiei si controlului - dependente de orientarea si sustinerea de la nivelul politicilor educationale.

În general, institutiile educative prefera adoptarea unui sistem bimodal de organizare, prin proiecte specifice care creaza o institutie virtuala în cadrul uneia traditionale. Efectele sunt evidente în timp relativ scurt - o universitate înscriind de zeci de ori mai multi studenti decât pot încape în salile sale de curs - dar efectele pe termen lung sunt cele vizate, institutiile cu traditie ocupând un loc în spatiul educativ de mâine, spatiul virtual, catre un viitor al "universitatilor fara sedii, legate (mai întâi) de oameni si de idei". (Dumitru Oprea, rectorul Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi - martie 2000)