4. Practica evaluarii. Ce evaluam?

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Limitele dintre diversele componente ale unui program de educatie la distanta sunt variabile, în functie de tipul de sistem dezvoltat, de complexitatea sa si de filosofia institutiei asupra desfasurarii activitatii de instruire mediata de tehnologii. Acest fapt este important pentru demersurile evaluative, deoarece, relativ la logica interna a sistemului supus aprecierii, se culeg date din diferite arii pentru a evidentia eficienta si/sau eficacitatea unei componente a sistemului.

Fiecare dintre domeniile generale, ce nu pot lipsi dintr-un program de educatie la distanta, se poate dezvolta în componente separate formal, dar care ramân puternic interdependente.

Exemplu

Activitatea de suport pentru cursanti, spre exemplu, poate îmbraca forma unei activitati tutoriale în care tutorul mediaza relatia dintre cursant si materialul de parcurs (respectiv dintre cursant si autorii de curs). Însa, pentru un sistem mai elaborat si de dimensiuni mai mari, aceeasi activitate se poate detalia pe mai multe componente, relativ independente:

• training - monitorizarea si evaluarea performantelor, feedback
• suport tutorial - pentru contact direct cu studentii, interpretarea materialului de curs, îmbogatirea continuturilor
• consiliere - pentru diagnosticarea problemelor de învatare, suport în privinta aptitudinilor si stilurilor de învatare
• suport tehnic - vizeaza dificultatile de ordin tehnic întâmpinate de cursanti